Cetatea de peste mari

Zburam prin padure, culegand plante pentru potiuni.

Ajung apoi acasa la mine in cetatea Irlandei. Casa mea era chiar langa casa unor oameni obisnuiti.

La intrarea in regatul zanelor pe drumul de accces era o poarta din aur batuta cu diamante

Astfel zanele care puteau zbura puteau trece liber pe deasupra iar elfii si alte specii umane care nu puteau zbura, trebuia sa detina un pasaport tip cartela care sa il introduca in sistemul automat pentru a se deschide poarta.

2 zane imbracate in armura de soldati ii intampina si crezand ca sunt negustori le dadu voie sa intre in regatul zanelor. O data intrat pe poarta dupa ce treceai vama, puteai vedea o intindere de campie luxurianta si primul oras in departare si o carare aurita inconjurata de gard viu infloritor pe de-o parte si de alta a cararii.

Pe langa campiile infloritoare, in departare se vedeau muntii inalti acoperiti la varfuri cu zapada.

Undeva la margine, se afla chiar si o mare cu plaja si scoici de tote formele si culorile si cateva sirene se zbenguiau vesele.

In centru unui oras mare se afla un palat. Eu stateam pe tronul acelui palat, imbracata intr-o rochie frumoasa si scumpa.

Stateam pe tron si priveam imensa camera a tronului.

Neavand altceva de facut, imi exersam niste vraji.
Una dintre ele era sa aduc o papusa la marime umana si sa o invii si totodata fac ca o servitoare sa se micsoreze si sa i se transforme pielea in plastic si sa nu se poata misca. Doar ochii sa poata sa ii miste.

Eu stateam in sala tronului dar asta nu insemna ca nu eram la cu noutatile. Mai ieseam din cand in cand.

Lasati-o ea intre. Le spun eu, si paznicii o lasara.

Cand o intalnesc, o intreb:
-Ce te aduce pe aici?