O zi obisnuita

Era o dimineata de vara iar eu eram la palatul meu, stand pe tron, imbracata intr-o rochie stil printesa, purtand si o diadema pe cap si semnand acte in timp ce desigur eram atenta si la cei care veneau in fata mea si mi se plangeau de diverse lucruri sau aveau diferite sugestii. La un momentdat o vad pe o prietena a mea ca vine la mine.

Rochia:

Eu eram la mine in palatul zanelor la o zi de munca. Ca printesa aveam destul de munca. Din fericire azi era doar o zi in care semnam decrete si primeam in audienta alte zane. Era o zi fara sedinte plictisitoare.

Trimisesem o scrisoare printesei elfilor printr-o pasare colibri ca sa vina la palatul meu. Scrisoarea era o frunza de vita de vie intepata cu acul alcatuind un text in runele elfilor.

O astpetam spre seara pe printesa elfilor ca sa pornim banchetul. Intre timp, servitorii aranjau sala balului pentru petrecere.

-Bine ai venit, majestate. Spun eu. Chiar daca eram amandoua de acelasi rang si ne si cunosteam deja, nu puteam renunta usor la formalitati.

-Si eu ma bucur sa ne revedem. A trecut foarte multa vreme si imi era dor de tine.

-Si mie mi se pare ca nici tu nu te-ai schimbat aproape deloc.

-Asta asa e. E si datorita fpatului ca reteta mea e una speciala si acord mare atentie si grija in prepararea ei. Si mai ales o fac cu multa pasiune.

-Din pacate chiar daca ti-as da reteta, nu ai putea-o prepara fara ajutorul meu.
Totusi sa iti satisfac curiozitatea o sa ti-o spun.
1 litru de roua culeasa de pe frunzele florilor in zorii diminetii.
300 grame nectar
100 grame polen
25 grame seva
50 grame zahar obtinut din copaci.
3 grame praf de zane

Exista apoi o intraga lista de combinatii posaibile dar trebuie sa stii ca nu orice combinatii sunt posibile. Dar pentru inceput cea mai usoara combinatie e nectar de trandafiri, polen de trandafiri, seva de cires si zahar de salcam.
Totusi ca sa aduni nectarul necesar si polenul necesar, trebuie sa aduni de la 1000 de flori cel putin asta pentru 1 singur borcan mare.
Se aprinde prin metoda magica un foc rece. Metoda e focul care iese din palmele mele. Focul rece arde cu o temperatura sub temperatura de fierbere a apei. Dar peste cea a corpului uman. Adica o temperatura cuprinsa intre 60 si 100 grade. Astfel fierbe roua dar nu o evapora. Insa fierberea necesia un proces indelungat la acest foc rece. Se adauga intai nectarul in roua care fierbe si se lasa asa 3 ore. Apoi se adauga polenul si seva si se amesteca. Se mai lasa alte 3 ore dupa care se adauga zaharul si praful de zane si se amesteca 3 minute in sensul acelor de ceasornic de 77 ori apoi se lasa alte 3 ore. Dupa care se stinge focul dar apoi trebuie sa stai langa amestec si sa bati din aripi continuu mai mult de o zi, adica vreo 30 ore. Asta daca esti singura. Dar daca esti impreuna cu alte zane timpul se reduce considerabil. La o cantitate mai mare de exemplu, o camera plina de borcane, 4 zane, pot reduce timpul necesar la doar 3 ore, folosindu-se de convergenta si de elementul vant in acelasi timp.
Dci vezi tu, doar zanele pot face mierea. Tu singura nu ai putea fiindca nu ai aripi, si nu ai nici praf de zane. Dar as puea sa te iau cu mine in laborator sa vezi si sa ma ajuti, daca vrei.

-Eu nu am nevoie de pergament. Apropo am invatat de la matusile mele pe de rost, mii de retete de miere de zane, asta pe langa zecile de mii de retete de potiuni si sute de mii de vraji. Si daca te intrebi cum pot tine minte atatea pe de rost, e fiindca am IQ-ul mare. Orice zana are un IQ mult mai mare decat al oamenilor. O zana obisnita are un IQ in jur de 3000 iar un IQ peste 6000 inseamna ca e considerata geniu.

-Bine, atunci. Spun eu.

-hiar daca cineva ar afla nu ar putea sa o prepare decat daca ar rapi o zana si ar forta-o sa lucreze pentru el. Dar da e mai bine sa nu afle nimeni retetele pentu mierea de zane.

-Mierea de zane este un produs magic ce nu ar trebui sa incapa pe maini gresite.